Gândăcelul, de Elena Farago, este o poezie asemănătoare cu Căţeluşul şchiop. Cuprinde două părţi: prima parte înfăţişează drama unui gândăcel strivit în pumn de inconştienţa unui copil. Reproşul său îndurerat este atât de uman, prin asemănările dintre copil şi gândăcel: plăcerea jocului, durerea şi jalea părinţilor şi a surorilor la moartea lui: de Elena Farago. - De ce m-ai prins în pumnul tau, Copil frumos, tu nu stii oare. Ca-s mic si eu si ca mă doare. De ce mă strangi asa de rău? Copil ca tine sunt si eu, Si-mi place să mă joc si mie, Si mila trebuie să-ti fie. De spaima si de plansul meu! Degeaba plangi, acum, copile, Ci du-te-n casa-acum si zi-le. Parintilor isprava ta. Si zi-le ca de-acum ai vrea. Să ocrotesti cu bunatate, In cale-ti, orice vietate, Oricat de far-de-nsemnatate. Si-oricat de mica ar fi ea! vezi mai multe poezii de: Elena Farago. Vay Tiền Nhanh Chỉ Cần Cmnd.

gândăcelul de elena farago